Blog

Artterapia este o modalitate terapeutica realizata cu ajutorul creatiilor artistice, o „vindecatoare” a sufletului si un sprijin al ego-ului personal. Practicarea artei, expresiva si tamaduitoare prin ea insasi, urmareste o schimbare pozitiva atat din punct de vedere fizic, mental si cognitiv, dar si din punct de vedere socio-emotional, atat in ceea ce priveste exprimarea sentimentelor si a experientelor, a exteriorizarii si a expresivitatii, cat si in vederea imbunatatirii comunicarii si a relationarii cu ceilalti.

In decursul timpului, artterapia si-a dovedit eficienta in tratarea unor probleme psihice si  psihologice (de la Alzheimer si senilitate, la tratarea anxietatii, a nervozitatii, a timiditatii, labilitatii, depresiei, a problemelor de integrare sociala, a stimei scazute de sine, a violentei domestice, traumelor cu cauze diferite, adictiilor si a unor probleme psihosociale corelate unor probleme medicale (handicap locomotor, in recuperarea dupa accidente diverse etc.).

Este esential de amintit faptul ca, mereu omul a simtit nevoia sa-si exprime emotiile, trairile si sentimentele prin arta, sub diversele ei forme, de la pictura, desen, sculptura pana la scris si film. De multe ori cuvintele sunt prea sarace sau insuficiente pentru a descrie ce simti, ce traiesti. Şi atunci devine cumva mai usor sa infatisezi celorlalti ce este inauntrul tau. Intotdeauna produsul artistic, oricare a fost el, a incercat sa transmita o traire, facand apel la trairile celorlalti.

La un moment dat s-a observat ca arta poate fi folosita nu doar ca metoda de transmitere a unei emotii ci si ca forma de identificare a unei emotii. S-a descoperit astfel valenta terapeutica a artei folosita ca mijloc de expresie, investigare, analiza si schimbare. S-a nascut astfel artterapia – o activitate care utilizeaza metode neverbale, bazate pe creatia plastica (desen, pictura, sculptura, modelaj, colaj). Prin tehnicile specifice artterapiei, persoana isi activeaza potentialul creativ pentru o mai buna autoexplorare si intelegere a propriilor emotii si sentimente. Psihoterapeutii specializati in artterapie inteleg si interpreteaza lucrarile realizate, folosindu-le ca instrumente sau cai de explorare ale inconstientului persoanei care le-a realizat.

Mai mult decat atat s-a constat ca artterapia poate fi folosita cu succes in psihoterapia copiilor. Acestia, datorita insuficientei dezvoltari a limbajului se ”exprima” mai bine si in mod natural prin desen, joaca, simbolizare si imaginatie. Practic copilului ii trebuie doar cadrul, atmosfera care sa-i ofere siguranta necesara ”creatiei”. Prin aproape orice va ”crea” copilul se va infatisa pe sine, emotiile si gandurile cele mai profunde, aproape imposibil de accesat altfel.

Aproape orice mijloc de creatie ofera camp de actiune artterapeutic:

• expresie plastica: desen, pictura, modelaj, colaj, sculptura
• expresivitatea mimico-gestuala: mima, euritmia, dansul
• creativitatea poetica/literara: creatie de versuri, povesti
• expresivitatea scenica: interpretare roluri (Popovici, D, 2005).

In timpul sedintelor de artterapie copilul:

• are ocazia de a se exprima, ceea ce duce la scaderea sau descarcarea tensiunilor;
• stabileste relatii cu grupul (intra in dinamica grupului cu care se joaca sau din care face parte) si cu psihoterapeutul;
• isi remodeleaza atitudinea fata de el insusi si fata de ceilalti;
• copilul invata intr-un mediu atractiv si distractiv despre/si cum sa gestioneze diferite situatii de viata.

Artterapia este recomandata in abordarea copiilor care traverseaza perioade dificile in viata lor: divortul parintilor, pierderea unui parinte, schimbarea domiciliului, accidente, boli grave sau alte situatii traumatizante etc. Dintre efectele si beneficiile art-terapiei asupra copiilor sunt mentionate (Popovici, D, 2005):

• imbunatatirea starii emotionale prin formarea imaginii si increderii in sine;
•  dezvoltarea intercomunicarii (cu colegii si cu semenii, in general);
• depasirea anxietatii;
• asigurarea unui sentiment de confort, liniste si acceptare;
• formarea capacitatii de a reactiona adecvat in diversele situatii de viata cotidiana;
• dezvoltarea abilitatilor de actiune si efort;
• educarea si dezvoltarea capacitatilor cognitive;
• dezvoltarea si antrenarea motricitatii generale si fine;
• prevenirea/ameliorarea tulburarilor de vorbire si de exprimare;
• dezvoltarea si antrenarea simtului formelor, culorilor, expresivitatii artistice.

Rolul artterapeutului este esential:

• recunoaste si raspunde aspectelor evidente cat si celor ascunse ale productiilor copilului
• il ajuta pe acesta sa creeze materiale expresive emotional fara a-l influenta
• faciliteaza dezvoltarea creativitatii copilului

Artterapia poate fi utilizata cu succes si pentru copii cu diverse alte probleme de limbaj, gandire sau diverse patologii, cu adultii cu diverse probleme de interactiune, relationare si exprimare. In felul acesta art-terapia se poate inscrie fara probleme intre psihoterapiile clasice (Verza, F.,E., 2017).

In arta imaginea este un substitut, un mod de a exterioriza experienta de viata, pulsiunile, fanteziile, trairile. In art-terapie ea devine o cale, un instrument catre partile profunde ale gandirii si simtirii.

Arta ocupa un loc diferit in procesul terapeutic, in acest sens dezvoltandu-se trei directii:

• Artterapia dezvoltata din psihologie – produsul artistic rezultat in urma sedintei terapeutice este folosit ca material pentru interpretare si verbalizare.
• Artterapia dezvoltata din arta– simpla aplecare asupra actului artistic, conceperea si procesul de creatie in sine au efecte terapeutice.
• Abordarea integrata a artei si a terapiei– posibilitatea de exprimare pe toata durata procesului terapeutic  conduce spre o reducere si o transformare a energiilor negative in energii pozitive, intr-o schimbare la nivel psihologic.

Artterapia este formata din patru terapii particulare: meloterapia (terapia realizata cu ajutorul muzicii), dramaterapia (terapia realizata cu ajutorul exprimarii dramatice, teatrale) terapia prin desen, pictura, modelaj si colaj si terapia prin miscare si dans.

In afara de meloterapie, care se practica in mod singular, celelalte trei forme de terapie sunt, in genere, practicate mixt,  unde muzica are rolul secundar. Astfel, miscarea ritmata si dansul nu pot exista fara sunet/muzica, chiar daca aceasta este auzita/imaginata doar de client/pacient, dramaterapia nu de putine ori are un fond sonor  care „intregeste” tabloul dramatic, iar in terapia prin desen, pictura, colaj si modelaj, sunetul/muzica sunt, indubitabil, factorul relaxant si, adesea, inspirational.

Toate formele de artterapie au „ca obiect de activitate” omul, starile si emotiile sale, dezvoltarea sa integrata. In functie de predispozitiile persoanei, aceasta poate rezona mai mult cu una sau alta dintre modalitatile artistice folosite. Artterapia influenteaza mai multe sfere, pe langa activarea si influentarea proceselor cognitive.

Conform Preda (2003) principalele efecte ale artterapiei sunt:

• stimularea creativitatii si a unui mod de trai creativ
• redarea increderii in fortele proprii, in capacitatea de a crea ceva
• orientarea proceselor inconstiente prin intermediul actiunii creative, cu scopul de a obtine o ameliorare in ceea ce priveste starea emotionala.

Pictura aduce in prezent imagini, senzatii, emotii din copilarie. Astfel, in momentul in care se lucreaza cu culori sau cu lut, se intra in contact cu sentimente materne, sunt trezite emotii puternice si interdictiile parentale sunt reamintite. In acest context, acordul si acceptarea neconditionata ce sunt experimentate au o forta eliberatoare, conducand la relaxarea autocontrolului. De asemenea, desenul ofera accesibilitate la sentimente si mecanisme de tip arhaic, putand fi o modalitate de descatusare a pulsiunilor agresive. Fotografia necesita structurarea compozitionala complexa, confruntand pacientul cu imaginea de sine sau cu instantele sociale.

Nenumarate procedee artistice permit amatorilor sa realizeze lucrari si obiecte frumoase, ce conduc la valorizare si la cresterea stimei de sine atat la persoanele cu deficiente, cat si la cele fara dizabilitati. Astfel , persoanele care participa la sedinte de artterapie experimenteaza o stare de bine in timpul activitatii si traiesc un sentiment de mandrie, de satisfactie, mai ales in momentul in care lucrarile lor sunt apreciate de catre cei din jur.

Compensarea prin arta este o resursa de mare importanta in cazul persoanelor cu dizabilitati.  Prin intermediul artterapiei copiii „pot sa isi acceseze resursele intr-o maniera non-formala, pot sa isi maximizeze creativitatea, spontaneitatea si abilitatile de a dezvolta jocul simbolic”(Vatavu, Naiana, 2015, pag 65).

---

Bibliografie:

1. Popovici, D. (2005). Terapie ocupationala pentru persoanele cu deficiente. Editura Muntenia, Constanta.
   

2. Vatavu, N.(2015).  Artterapia. Aplicatii in tulburarile de spectru autist. Editura SPER, Bucuresti.

3. Verza, F.,E. (2017). Ergoterapie, artterapie si ludoterapie-suport de curs.

4. Preda, V., (2003). Terapii prin mediere artistica. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.