Blog

Când vorbim despre creativitate, majoritatea dintre noi ne gândim în primul rând la domeniul artistic: pictură, literatură, muzică, dans. Când spunem imaginaţie, visare, fantezie, gândul ne zboară mai ales la perioada copilăriei. Fiind un termen foarte cunoscut, fiecare dintre noi ştim câte ceva despre creativitate. Artiştii, oamenii de ştiinţă, profesorii, toţi ne-au format o imagine despre ce înseamnă să fii creativ. Din păcate, uneori acest cuvânt poate fi înţeles greşit. Cred că orice discuţie referitoare la cum să ne dezvoltăm creativitatea trebuie să înceapă cu o înţelegere mai bună a acesteia.

Picasso spunea că „Orice copil este creativ. Problema este cum să-l faci să rămână așa și când crește”. Creativitatea se manifestă în copilărie prin interes, curiozitate, spontaneitate și deschiderea spre nou. Potențialul creativ trebuie însă cultivat constant, așa încât copilul să își consolideze această calitate. Familia și educația au un rol important aici.

În intervalul 2-10 ani, copilul este maestru în artificii creative: face giumbușlucuri, este însetat de cunoaștere și poate transforma casa într-un adevărat laborator.

Un copil creativ se remarcă prin talent, organizare, capacitate de concentrare și perseverență. Părinții reprezintă modele pentru copii, de aceea s-ar putea să-l inspire anumite comportamente din interiorul familiei. E important să încurajați creativitatea copilului și să-l lăsați să-și dea frâu liber imaginației, chiar dacă ar putea fi neproductiv pentru gospodărie.

Gândește-te la toate resursele pe care le ai la dispoziție pentru a dezvolta latura creativă a copilului tău. Ce-ar fi să inventezi o identitate de supererou? Pânișoară (2017) recomandă părinților să vorbească cu copiii pentru a vedea ce superputeri își doresc. Poți chiar să confecționezi o uniformă de supererou, pentru a-l stimula să aibă încredere în propriile forțe.

Lasă copilul să-și exprime gândurile, să nu fie tot timpul de acord cu noi. În acest fel, îl încurajăm să găsească mai mult de o singură cale pentru a rezolva o problemă.

De multe ori avem tendința de a încuraja mai degrabă performanța copilului, deși există riscul ca această pretenție de performanță să însemne o presiune. Încurajează-ți copilul să creeze și să se joace, acum e perioada ideală pentru aceste activități. Oferă-i un colț creativ în casă, în care să se desfășoare.

Dar….asta nu e tot! Dweck, afirmă că „pentru creativitate este necesară și o anumită cantitate de eșec”. Astfel, e important să învățăm să acceptăm eșecul și să nu-l sancționăm. Copiii vor învăța din greșeli și vor ști cum să rezolve o problemă ținând cont de mai multe aspecte.

Ca să înțelegem natura conceputului, vă invit să descoperim îndeaproape definiția și caracteristicile acestuia.

Creativitatea îşi are originea în cuvântul latin „creare”, care înseamnă a zămisli, a făuri, a crea, a naşte. Aceasta reprezintă cel mai înalt nivel comportamental uman, capabil de a antrena şi polariza toate celelalte nivele de conduită, toate însușirile psihice ale unui individ. Creativitatea constituie una dintre cele mai importante valori umane, sociale, educaționale.

Rolul creativităţii în procesul culturii și civilizaţiei este extrem de important, iar în școala contemporană este prezentă o vie preocupare pentru educarea creativităţii. O lungă perioadă de timp creativitatea a fost considerată un har divin, har pe care îl aveau puţini oameni, adică era ceva cu care te naști (se referea la artă). Această concepție că talentele și geniile sunt înnăscute azi, este depășită. Acestea sunt rezultatul interacţiunii dintre influenţa mediului și a eredităţii, dintre învăţare, maturizare și dezvoltare.

Creativitatea nu trebuie văzută ca un proces necesar doar la vârsta adultă sau școlară. Necesitatea stimulării creativității trebuie conștientizată încă din faza preșcolară, aceasta asigurând premisele accederii cu succes la treptele superioare din viață. Educatorii trebuie să încerce să se adapteze la ideile copiilor fără a încerca să structureze ideile acestora dacă acestea nu se potrivesc cu cele ale adulților.

Strategia didactică este responsabilă, în mare parte, de stimularea potenţialului creativ al copilului preșcolar. În acest sens, ea vizează:

• stimularea curiozităţii și a trebuinţei de cunoaștere la copii;
• declanșarea motivaţiei pozitive și afective;
• asigurarea unui climat educaţional dezinhibant, amenajat pe centre de activitate;
• jocul și metode pedagogice active;
• conduite didactice flexibile, care permit libera exprimare a copilului, încurajează autonomia, iniţiativa și creativitatea lui;
• valorificarea activităţilor opţionale, care pot fi alternative eficiente celorlalte modalităţi privitoare la stimularea creativităţii copilului de vârsta preșcolară.

Un alt aspect pe care doresc să-l evidențiez, este legat de faptul că, natura creativității există în orice domeniu, nu doar în muzică sau desen. Ai nevoie de creativitate chiar și atunci când rezolvi o problemă de matematică.

Spre exemplu, un copil poate fi stimulat să fie creativ (să gândească) chiar și printr-un simplu exercițiu de brainstorming. Se lansează întrebarea, apoi încep să vină părerile, ideile. Și bineînțeles fără să existe teama de a greși, fără o evaluare directă a răspunsului. Dacă evaluăm de la început, s-a dus creativitatea copilului. Trebuie să fie deschiși, să poată gândi liber, să aibă propria opinie despre o anumită temă.

Deoarece, atunci când adresăm o întrebare, care să nu fie legată de performanță, n-are importanță din ce domeniu, elevii încep să vină cu răspunsuri, să genereze idei, care mai de care mai diferite, la care profesorii nu primesc aprobări de genul NU/ DA ( e bine sau nu). Așa sunt stimulați să gândească, să asculte toate părerile și pe baza tuturor părerilor auzite , să creeze ceva( o altă idee).

Ce cred eu că ar trebui să facă profesorii, este să le ofere cadrul în care ei să poată să se exprime, chiar și să greșească. Să fie încurajați să trăiască experiențe.

Elevii sunt o provocare, iar această generație de copii cu atât mai mult. Avem ce învăța unii de la alții. Cu siguranță și familia are rolul de a stimula încă de la cele mai fragede vârste, iniţiativa şi independenţa de acţiune a acestora.

În școală, prin încurajarea învăţării creative nu se urmărește neapărat a face din fiecare copil un geniu, dar profesorii pot reuși să facă din fiecare copil un participant activ, independent sau în grup, să-i stimuleze la „redescoperirea” adevărurilor despre lucruri și fenomene, atunci când i se indică direcţiile de cercetare sau i se dau notele definitorii, să-și pună întrebări similare cu cele pe care și le pune cercetătorul știinţific cum ar fi: „cine?”, „ce?”, „unde?”, „prin ce mijloace?”, „în ce scop?”, „cum?”, „când?”, deoarece ele întreţin interesul pentru cunoaștere și corespund spiritului de curiozitate al copilului.

Practic, aplicarea ideilor face din copil, dirijorul propriilor activități(sau eroul propriei vieți, cum îmi place mie să spun) și cu siguranță  așa va fi stimulată  propria creativitate. Un exemplu de stimulare a creativității: punem un copil să facă un simplu exercițiu de imaginație la matematică: imaginează-ți că ești comandantul unui vas pe mare, iar acum privești printr-un binoclu și vezi un vas cu pirați care se apropie. Ai 12 mateloți , iar cei care se apropie  sunt 25. Cu câți oameni  crezi tu că ei sunt mai mulți. Ce ai putea face? Crezi că ai vreo șansă? Sau, la limba și literatura română: hai să vedem ce ființe, lucruri, obiecte ne trec prin minte în acest moment. Și exemplele ar putea continua.

De asemenea, este necesar de înțeles termenul de creativitate, ca fiind unul foarte generos care de-a lungul timpului a fost definit în sute de feluri. Dar, când vorbim despre creativitate ne referim la 3 aspecte: la produsele creative, la trăsăturile de personalitate ale persoanelor creative şi la gândirea creativă. În acest sens, vor relata mai multe despre aspectele esenţiale ale creativităţii:

• Produsele creative

Produsele creative sunt roadele actului de creație. Pentru ca o pictură, obiect sau idee să fie considerată o creaţie, este necesar să îndeplinească mai multe condiţii:

• să fie originală, adică să fie deosebită faţă de alte produse similare,
• să fie valoroasă, adică să nu fie un produs de duzină sau un kitsch,
• să aducă ceva nou, adică să nu repete o idee deja existentă,
• să fie utilă, adică să aibă un scop şi să împlinească o nevoie a cuiva.

Esențial atunci când evaluăm creațiile copiilor este de a aplica condițiile de mai sus, nu produselor în sine, cât mai ales ideii care a stat la baza producerii acestora. Spre exemplu, chiar dacă zmeul cu elice inventat de un copil nu poate zbura, ideea care a stat la baza acestuia este foarte creativă.

• Creativitate ca trăsătură de personalitate

Creativitatea poate fi văzută ca o trăsătură pe care fiecare o are mai mult sau mai puţin dezvoltată. Chiar dacă nu produc opere de artă sau nu fac invenţii, mulţi oameni dau dovadă de creativitate în viaţa de zi cu zi. Copiii își manifestă din plin creativitatea în activitățile pe care le fac. Interesul, curiozitatea, spontaneitatea, deschiderea la nou, tendința de a îmbina realul cu fantasticul, toate aceste ingrediente necesare creativității se manifestă în copilărie.

Cu timpul și mai ales odată cu începerea școlii, creativitatea pare a intra în declin. Când Picasso spunea: “Orice copil este creativ. Problema este cum să îl faci să rămână aşa şi când creşte”, se referea la faptul că,  deşi toţi ne naştem cu potenţial creativ şi îl manifestăm în copilărie, dacă nu ne cultivăm constant creativitatea riscăm să ne pierdem această calitate. Pentru a-și folosi potențialul creativ adulții trebuie să aibă dezvoltate și alte trăsături de personalitate: independenţă, încredere în sine, deschidere la nou, tolerarea ambiguităţii, simţ critic.

• Gândirea creativă

Creativitatea poate fi văzută nu numai ca o trăsătură de personalitate ci și ca un mod de a gândi. Contrar părerii larg răspândite că ne folosim creativitatea mai mult în artă, se pare că de cele mai multe ori apelăm la aceasta când trebuie să rezolvăm o problemă. Avem nevoie de creativitate mai ales în situaţiile ambigue, incerte, în care nu există o soluţie uşor de găsit, ci trebuie să descoperim singuri ce e cel mai bine să facem. În aceste situaţii este important să ne putem gândi la un număr cât mai mare de idei, din care să le putem selecta pe cele mai potrivite.

Pentru ca un proces creativ să înceapă trebuie mai întâi să trecem în revistă soluţiile familiare sau deja încercate la respectiva problemă. Dacă acestea nu se pot aplica în situaţia prezentă începe un proces de căutare a unor idei noi, cele deja încercate fiind ignorate. După ce apare o idee nouă, se evaluează cât este de aplicabilă şi convenabilă. Dacă nu este destul de satisfăcătoare începe căutarea unei noi idei.

Așadar, în momentele în care dăm dovadă de creativitate nu apelăm numai la imaginaţie şi la emoţii, ci şi la gândire. Deşi este important să producem un număr cât mai mare de idei, este la fel de important şi să le judecăm critic şi să găsim modalităţile cele mai potrivite de a le pune în practică.

Pentru că sunt convinsă de valoarea creativității atât pentru copii cât și pentru adulți, cred că este util să ne raportăm și la factorii de mediu care dezvoltă sau inhibă creativitatea şi la modalităţile concrete prin care ne putem ajuta copiii să îşi manifeste creativitatea. Iar dacă vrei să îi oferi copilului tău o ocazie de a-şi dezvolta sistematic creativitatea, te invit să apreciezi și tu naturalețea, așa cum o fac copiii, astfel că e chiar indicat să te maimuțărești, să râzi, să dansezi sau să “dai în mintea copiilor” fără jenă. În felul ăsta și copiii vor fi mai dezinhibați și mai curajoși în ceea ce privește inițiativele creative. Mai mult, dezinvoltura ta îi va stimula creativitatea.

Nu uita că ești un model pentru copilul tău! Nu de puține ori, copiii învață prin imitarea adulților, astfel că e important să acorzi timp pentru propria creativitate! Haide că se poate!

---

Bibliografie

1.  Bocoş, M. , Catalano, H. (2008). Pedagogia învăţământului preşcolar şi şcolar. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.

2. Bontaş, I. , (2007). Tratat de pedagogie. București: Editura All Pedagogic.

3. Dănescu, E. (2009). Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară. Pitești: Editura Paralela 45.

4. Pânișoară, I.O. (2017).Ghidul profesorului. București: Polirom.

5. Venera, M. (2008). Educaţie pentru schimbare și creativitate. București, Editura Didactică și pedagogică.