Cu fiecare respiratie avem de ales: sa imbratisam viata sau sa asteptam fericirea – Andreas Tenzer
Respiratia, un cuvant, o functie aparent banala, dar daca incercam sa privim mai atent, sa analizam, sa ne reamintim sau sa urmarim chiar la moment respiratia noastra, ce observam, ce descoperim, poate ca ne este greu sa respiram, poate ca respiram superficial sau profund, rezerva-ti un minut la moment pentru a respira, inchide ochii si doar respira, nu te gandi la nimic, doar respira, ce simti?
Ce este de fapt respiratia? Cata importanta ii acordam si ce sens are ea pentru noi?
Si daca iti spun ca respiratia este abilitatea de a inspira in noi viata, luand in considerare o scala de la 1 la 10, ce calificativ ii oferim, cat de multumiti suntem de respiratia noastra?
Respiratia este o functie care asigura schimbul de aer intre noi si mediul exterior. Este o cale de acces pentru viata, pentru ca ea sa intre in interiorul nostru. Daca putem respira adanc, acest lucru reprezinta abilitatea noastra de a da viata si forta emotiilor noastre. O respiratie superficiala indica o frica sau o rezistenta fata de viata, mai ales in momente de disperare sau de panica si denota faptul ca am tendinta de a-mi refula emotiile. Ne traim viata in modul in care respiram, poate fi intr-un mod superficial, lipsit de sens sau in ritmul natural al vietii. Cadenta intre a „lua” (inspiratie) si „a da” (expiratie) are loc in armonie, caile de comunicare dintre noi si lumea exterioara sunt deschise si libere.
O sa ma refer si la dificultatile si chiar tulburarile respiratorii, atunci cand vorbim de dificultatile noastre de respiratie, acestea denota un conflict intre locul pe care il ocupam in viata si pe cel pe care am vrea sa il ocupam. Poate fi vorba, de asemenea, despre un conflict intre dorintele noastre materiale si spirituale, o rivalitate intre dorinta noastra de a trai si cea de a „renunta la tot”. Ne putem simti sufocati de lucrurile pe care ne obligam sa-l facem sau de persoanele pe care ne simtim obligati sa le intalnim, ceea ce declanseaza, printre altele, o „lipsa de suflu”. Limitele noastre sunt bine stabilite sau, din contra, ii lasam pe ceilalti si viata insasi sa ne dicteze cum „trebuie” sa fim? Daca, in plus, dificultatile noastre respiratorii sunt ciclice, e necesar sa ne intrebam ce eveniment sau ce persoana poate fi unul dintre elementele declansatoare ale acestei afectiuni: ce anume „ne taie suflul” sau este posibil sa ne dorim „sa fim lasati sa respiram”? Putem sa fim atat de exasperati incat, inconstient, problemele noastre respiratorii, pot deveni un mod de a-i manipula pe ceilalti pentru a obtine ceea ce ne dorim. Este posibil sa ne simtim limitati. Avem dificultati de respiratie atunci cand ezitam sa dam, sa impartasim lucrurile sau sentimentele noastre, ne este teama sa luam, sa absorbim sau sa integram lucruri noi sau chiar viata insasi, cu toate bucuriile care le poate aduce. Nu mai credem ca vom rade din nou intr-o zi. Dificultatea de a expira aerul denota retragerea in noi, nu ocupam spatiul care ni se cuvine, nu mai avem aspiratii profunde si, intr-un fel, parca „asteptam moartea”, astept sa-mi dau „ultima suflare”.
Asfixia este o tulburare respiratorie care se manifesta prin oprirea respiratiei sau obstructia (constienta sau nu) a cailor respiratorii, care iriga oxigenul spre plamani. Aceasta stare, foarte spontana, are legatura cu o neincredere in viata, cu desfasurarea ei si cu anumite frici profunde, aparute in timpul copilariei noastre. Poate proveni din nesiguranta de a ramane blocati sau „fixati”, ca si cum ne-am simti „fixati” intr-o situatie in care ne sufocam si suntem incapabili sa ne miscam. Este chiar posibil ca asfixia sa fie legata de o „fixatie mentala” cu privire la sexualitate, deoarece, fiind asfixiat, gatul este cel care este blocat, iar gatul simbolizeaza exprimarea de sine, creativitatea si sexualitatea. Ne simtim abatuti si nu stim cum sa iesim din starea de letargie, pentru ca ne este frica de viitor, ne dorim sa ramanem in trecut, in perioada copilariei sau a adolescentei, in functie de perioada care a fost cea mai frumoasa pentru noi.
Sufocarea indica faptul ca ne simtim obligati, ca nu avem aer si spatiu. Gatul corespunde centrului de energie legat de adevar, de exprimarea de sine, de creativitate si, indirect, de sexualitate. Putem sa ne simtim „stransi de gat” sau ca o idee „a trecut pe langa”, ne simtim foarte criticat. Ne-am refulat atat de mult emotiile. Si, in ciuda a tot ceea ce se intampla, inca mai incercam sa le reprimam. Aceste emotii sunt insa foarte prezente in viata noastra de zi cu zi si, inconstient, le alimentam pana cand ajunem sa ne sufocam. Este posibil ca, in anumite situatii sa fie atat de dificil de inghitit incat ne sufocam. Ne sufocam cu unele situatii din trecutul nostru, care inca ne mai fac sa suferim si care sunt inca foarte proaspete in memoria noastra. Ne este greu sa ne integram in societate, in familie sau la locul de munca. De ce ne este frica sa fim noi insine sau sa ne exprimam? Poate din teama de respingere, deoarece credem ca nu putem fi iubiti asa cum suntem?
Traheita este o inflamatie a mucoasei din interiorul treheei, conducta prin care trece aerul din laringe, la bronhii si bronsiole. De obicei, este asociata unei laringite, unei bronsite sau rigonfaringite. Caile respiratorii astfel afectate arata faptul ca ne simtim sufocati. Aerul reprezentand viata, simtim o mare tristete si uneori furie. Ne simtim neintelesi de catre cei din jurul nostru, ceea ce ne determina o stare depresiva. Avem impresia ca nu avem aer si ca traim din obligatie si nu suntem liberi sa decidem noi insine asupra vietii noastre. Este ca si cum am avea mainile legate la spate. Traim o dualitate ratiune-pasiune. Ne sufocam pentru ca ne dorim sa-i controlam pe ceilalti. Avem nevoie de spatiu, poate chiar sa fim separati de unele persoane, pentru a ne simti mai bine, deoarece ne simtim foarte iritati. Corpul nostru ne spune sa respiram liber si sa lasam loc iubirii.
Si acum, ce putem, cum ne ajutam, cum depasim dificultatile sau tulburarile de respiratie? Cat de ciudat nu ar suna, dar noi suntem propria resursa in a atinge performantele, desigur atat cat ne dam voie, atat cat ne permitem si in dependenta cat de pregatiti si deschisi suntem pentru a ne asuma responsabilitatea pentru propria viata, indiferent de ce ni se intampla, si atat timp cat ne focusam pe ce putem si incetam sa ne bazam pe ceilalti, sa gasim salvatorii sau vinovetii, unicii salvatori pentru noi suntem noi insine, cum am zis in dependenta de cat de pregatiti suntem sa ne asumam responsabilitatea.
Calea este acceptarea, iar un cuvant aparent banal, dar de o insemnatate majora si profunda, care ne poate duce in capcana superficialitatii si riscului de a ne fi ineficient, sau de a fi trait profund si de a ne aduce linistea launtrica, iar pentru aceasta este necesar sa nu ne mai opunem , sa avem incredere in viata si in noi, indiferent daca ne mai si „loveste”. Astfel, vom avea oportunitatea sa gasim locul cuvenit in univers. Sa renuntam la lucrurile care nu sunt bune pentru noi, acceptam sa ne schimbam, sa evoluam, acceptam ca viata noastra se schimba in mai multe aspecte, iar unele din visele noastre se spulbera si este momentul sa privim spre viitor cu incredere, sa ne ocupam locul cuvenit si sa ne afirmam asa cum suntem, sa multumim tuturor experientelor pe care le-am trait pana astazi indiferent care au fost acestea. Sa acceptam sa fim pregatiti sa vedem altceva, sa ne miscam, sa nu mai avem nevoie de o fixatie si sa avem incredere in viata noastra. Este necesar sa ne asumam responsabilitatile si sa nu ne mai fixam atentia pe frustrarile din copilarie, care ne mai afecteaza inca si sa facem tot ce este necesar pentru a le integra. Sa acceptam sa iasa la suprafata tot ce este inchis in noi, sa invatam sa comunicam si sa ne exprimam nevoile, cat de usurat ne vom simti dupa aceea. Sa ne dam seama ca nu ceilalti sunt cei care este necesar sa se schimbe si ca nevoile fiecaruia pot fi implinite, respectandu-i pe ceilalti si in armonie. Acceptam autonomia si libertatea, pentru noi si pentru ceilalti si ne regasim demnitatea.
Pe langa cele spuse va sugerez diverse tehnici de respiratie, variate care ofera oportunitatea de a alege pe cele potrivite fiecaruia, desigur cea mai la indemana este simpla respiratie constanta si conectarea la ea, dar sugerez si altele pentru dezvoltarea noastra:
- Sama Vritti sau “Respiratia egala”
Echilibrul poate avea efecte extraordinare asupra corpului, incepand de la respiratie. Pentru inceput este necesar sa inspiram numarand pana la 4, apoi expiram numarand tot pana la 4 – doar pe nas, ceea ce aduce o rezistenta naturala respiratiei. Cu experienta putem merge pana la 6 sau 8 la fiecare respiratie, avand acelasi scop in minte: calmarea sistemului nervos, cresterea atentiei si reducerea stresului, declara Pacheco.
Aceasta tehnica functioneaza oricand, oriunde – insa este in mod special o tehnica eficienta inainte de somn, atunci cand vrei sa adormi, aceasta tehnica de respiratie ne poate muta atentia de la multitudinea de ganduri din cap, sau de la orice altceva care nu ne lasa sa adormim”.
- Tehnica respiratiei abdominale
Cu o mana pe piept si cealalta pe buric, inspira profund pe nas, asigurandu-te ca diafragma (nu pieptul) se umfla destul pentru a crea o umplere a plamanilor. Scopul: De la 6 pana la 10 respiratii profunde pe minut pentru 10 minute in fiecare zi pentru a obtine o presiune arteriala scazuta si un puls scazut, spune McConnell. Daca practicam intre sase si opt saptamani, beneficiile vor fi de lunga durata.
Aceasta tehnica funtioneaza inaintea unui examen sau a unui eveniment stresant. E important sa tinem minte insa ca: „Cei care stau intr-o stare de stres tot timpul vor constata cat de greu este sa controleze respiratia”, spune Pacheco. Pentru a ne antrena sa ne controlam respiratia, folosim unelte de biofeedback precum aplicatia creata de McConnell, care ne poate ajuta sa ne echilibram respiratia oriunde am fi.
- Nadi Shodhana sau “Respiratia alternativa”
Cel mai bun prieten al unui yoghin, aceasta respiratie se spune ca induce o stare de calm si echilibru si in acelasi timp echilibreaza cele doua emisfere cerebrale. Pornind cu o postura comfortabila, meditativa, tine degetul mare de la mana dreapta peste nara dreapta si inspira profund prin nara stanga. La varful inspiratiei, inchide nara stanga cu inelarul de la mana dreapta si apoi expira pe nara dreapta. Continuam cu acest model, inhaland prin nara dreapta, inchizand-o cu degetul mare si expirand pe nara stanga.
Aceasta tehnica functioneaza atunci cand avem nevoie de concentratie sau pentru energizare. Nu este recomandata inainte de culcare: Nadi shodana se spune ca are un efect de „curatare a canalelor”, iar cei care o folosesc se simt mai vii. „Este aproape ca o cana de cafea”, spune Pacheco.
- Kapalabhati sau “Respiratia craniului stralucitor”
Aceasta tehnica incepe cu o inspiratie lunga si inceata, urmata de o expiratie rapida si puternica, generata din zona sub-ombilicala. Odata ce ne-am obisnuit cu contractia, marim ritmul la o inspiratie si o expiratie pe secunda sau la doua secunde (toate pe nas), pentru un total de 10 respiratii.
Aceasta tehnica functioneaza atunci cand te trezesti, te incalzesti sau incepi sa vezi fata frumoasa a vietii. „Este destul de intensa in zona abdomenului”, spune Pacheco, „insa aceasta tehnica iti va incalzi corpul, va elimina energia blocata si va trezi creierul”. Daca respiratia alternativa este precum cafeaua, aceasta este ca un expresso.
- Relaxarea progresiva
Pentru a elimina tensiunea din crestet si pana la varfurile picioarelor, este necesar sa inchidem ochii si sa ne concentram pe incordarea si relaxarea fiecarui grup de muschi pentru 2 sau 3 secunde, fiecare. Incepem cu talpile picioarelor si cu degetele de la picioare si apoi urcam spre genunchi, solduri, spate, piept, brate, gat, mandibula si ochi – in timp ce mentinem o respiratie profunda si inceata. Avem probleme cu concentrarea? Specialistul in anxietate si panica Dr. Patricia Farrell sugereaza sa inspiram pe nas, sa tinem respiratia numarand pana la 5 in timp ce incordam muschii si apoi sa expiram pe gura atunci cand ii relaxam.
Aceasta tehnica functioneaza acasa, la birou sau chiar la plimbare. Ameteala nu este niciodata un scop in acest exercitiu. Daca nu vi se pare comfortabil sa va mentineti respiratia, puteti sa micsorati intervalul cu o secunda sau doua.
- Vizualizarea ghidata
Ne indreptam direct spre acel „loc minunat” din noi, fara nicio intrebare. Cu ajutorul unui coach, terapeut sau a unei inregstrari, respiram profund in timp ce ne concentram pe imagini pozitive, placute pentru a inlocui gandurile negative. Psihologul Dr. Ellen Langer explica faptul ca desi aceasta este doar o tehnica ce ajuta in mindfulness, „vizualizarea ghidata ne pune in starea in care vrem sa fim decat sa ne lasam purtati de propria minte intr-un dialog interior care creeaza stres”.
Aceasta tehnica fulctioneaza aproape oriunde, putem inchide ochii in siguranta si momentele de relaxare.
In timp ce stresul, frustrarea si alte „probleme” zilnice vor fi mereu, vestea buna este ca si respiratia noastra este.
Respiratia este punctul de plecare al armoniei in viata noastra, oferiti-va timp pentru a inchide ochii si a respira fara a va gandi la nimic, conectandu-va cu voi insiva, fiti deschisi la oportunitatea de a descoperi ce simtiti in corp, lasati-va surprinsi de propria viata si de ce sunteti in ea.
Acceptati. Iubiti. Iertati.
Bibliografie
"Poti sa-ti vindeci viata", Louise L. Hay
"The Complete Dictionary of Ailments and Diseases" Jacques Martel April 30, 2013
Sase exercitii de respiratie pentru relaxare in cel mult 10 minute