Persoanele cu dizabilitati sau handicap sunt deseori privite, pe nedrept, ca oameni neputinciosi, inutili, poveri pentru societate.
Din pacate aceasta mentalitate discriminatorie fata de persoanele cu nevoi speciale persista si in 2021, pentru ca aceste conceptii sunt foarte greu de schimbat, mai ales in Romania unde aceste persoane inca sunt, in mod deliberat, evitate, nebagate in seama. Practic ajung sa fie de cele mai multe ori excluse din societate si implicit de pe piata muncii.
Din fericire, exista printre noi persoane cu handicap care ne demonstreaza, in fiecare zi, ca sunt utili, puternici, adevarate modele de urmat si care merita tot respectul nostru.
Chiar daca fizic nu sunt complet sanatosi, eu cred ca in orice dizabilitate exista si abilitate! Fiecare in parte isi cunoaste acea abilitate pe care o poate folosi intr-o activitate la care se pricepe, ii place si pe care o poate desfasura in ciuda constrangerilor de natura medicala pe care le are. Atata timp cat rotitele din creier le functioneaza, ei pot face o multime de lucruri la fel ca o persoana sanatoasa.
Da, chiar si persoanele cu dizabilitati au calitati deosebite, aptitudini extraordinare si talente uimitoare! Au o viata pe care vor sa si-o traiasca; au emotii, ambitii si dorinte, pentru ca sunt oameni la fel ca noi. Sunt printre ei multi cu suflete frumoase si caractere nobile, cu povesti de viata impresionante si care au nevoie de suportul si incurajarea noastra, nu de judecata si indiferenta noastra.
Daca va vine greu de crezut si de acceptat, cautati pe internet astfel de oameni care si-au depasit handicapul. Da, sunt multi! Alegeti sa-i priviti dincolo de infatisare! Incercati sa va puneti in pielea lor si poate veti incepe sa-i intelegeti. Vreau sa subliniez ca un om cu handicap nu trebuie privit in mod automat ca fiind incapabil sa traiasca o viata implinita. Dimpotriva, poate avea o viata plina de sens.
Si da, un copil va schimba viata definitiv. Copiii sunt motive foarte mari de bucurie si le ofera parintilor oportunitati neasteptate de a afla mai multe despre ei si despre lucrurile cu adevarat importante din viata. A fi parinte ne expune la o dragoste profunda si capacitatea de a ingriji pe cineva, intr-un mod in care multi dintre noi nu si-au imaginat. Copiii ne aduc multe daruri. Acest lucru tine de bucuria si minunea de a fi parinte. Fiecare copil este unic, fiecare cu propria sa personalitate, calitati, abilitati, caracteristici si provocari.
Copiii cu dizabilitati au aceleasi nevoi ca orice alt copil: sa invete, sa se joace, sa fie acceptati, sa aiba prieteni si sa fie iubiti de parinti. Indiferent de dizabilitatea copilului dumneavoastra, unul dintre cele mai importante lucruri de care sa va aduceti aminte este sa va considerati copilul in primul rand ca fiind un copil si dizabilitatea sa doar ca o parte a ceea ce este copilul dumneavoastra Ca in cazul oricarui copil, viitorul sau este influentat de viziunea pe care o aveti si de angajamentul dumneavoastra in vederea realizarii visurilor acestuia.
Parintii au reactii amestecate si diferite cand afla ca fiul sau fiica lor are o dizabilitate. Modul in care aflati despre dizabilitatea copilului dumneavoastra poate avea un impact asupra reactiei dumneavoastra emotionale. Puteti fi destul de norocosi sa aflati despre dizabilitatea copilului dumneavoastra de la cineva care are cunostinte despre dizabilitate si are o atitudine pozitiva in legatura cu persoanele cu dizabilitati. Insa, din nefericire, nu intotdeauna se intampla asa. In cazul in care nu aflati despre beneficiile pozitive ale situatiei de a avea un copil cu dizabilitati, atunci nu vi s-a spus tot. Poate fi de ajutor sa nu uitati acest lucru pe masura ce va confruntati cu necunoscutul. Nu orice parinte traieste aceleasi emotii, dar este perfect normal sa traiti mai intai unele sau toate emotiile enumerate mai jos:
- Neincredere si refuz: Trebuie sa fie o greseala. Nu se poate intampla!
- Confuzie si soc: Cum s-a intamplat acest lucru? Ce ar trebui sa fac?
- Nerabdare: Ce altceva ar trebui sa fac? Cum voi face fata? Cum explic acest lucru celorlalti din familie, prietenilor si colegilor?
- Nesiguranta: Cum imi pot ajuta cel mai bine copilul? Ce altceva ne rezerva viitorul?
- Manie: De ce nu poate cineva rezolva ceea ce s-a intamplat cu copilul meu? De ce se intampla asta familiei mele?
- Disperare: Cum pot face fata? Nu asta visam pentru copilul meu si familia mea…
- Hotarare: Ma voi asigura ca acest copil are oportunitatea de a se dezvolta si invata. Voi afla tot ceea ce este nevoie sa stiu!
- Usurare: Cel putin inteleg ceva mai bine ceea ce se intampla cu copilul meu.
- Angajament: Imi voi iubi si ingriji copilul. Ma voi devota acestui copil.
Nu este neobisnuit sa aveti reactii contradictorii, avand in vedere ca sunt multe necunoscute si incertitudini. Este normal sa va puneti intrebari in legatura cu viitorul. Parintii isi doresc ca ai lor copii sa fie sanatosi, in siguranta si protejati. In prezent aveti multe intrebari, probabil nopti fara somn si foarte putine raspunsuri. Puteti simti ca nu aveti puterea de a schimba lucrurile si va veti indoi de capacitatea dumneavoastra de a fi un bun parinte. Dar, nu toate persoanele traiesc aceleasi emotii si fiecare parinte le traieste in propriul mod si treptat.
Luand legatura cu alti parinti care au trait sentimentul de a fi parinte al unui copil cu dizabilitati poate fi o sursa imensa de incurajare si intelegere. Multi parinti au ajuns sa inteleaga ca un copil cu dizabilitati este un dar la fel de pretios ca orice copil. In timp, parintii gasesc resurse suplimentare pentru ingrijirea si cresterea copilului cu dizabilitati. Energia, care initial a fost consumata de neliniste si nesiguranta, este transformata progresiv in energie care ii face pe parinti sa fie informati si sa fie sustinatori ai copilului lor.
Iata cateva idei care va pot fi de folos atunci cand aflati despre dizabilitatea copilului dumneavoastra:
Luati legatura cu alti parinti!
Sentimentul de izolare este foarte raspandit in cazul parintilor atunci cand afla despre dizabilitatea copilului lor. Majoritatea parintilor considera ca este util sa intre in legatura cu alti parinti care cresc un copil cu dizabilitati.
Lucrati impreuna ca o familie!
Vorbiti cu cei care va sunt cel mai aproape: partenerul dumneavoastra, ceilalti copii, familia dumneavoastra extinsa si prieteni. Impartasiti sperantele si grijile cu alte persoane care au o atitudine pozitiva in legatura cu copiii cu dizabilitati. Unele persoane care va sunt apropriate pot sa nu impartaseasca din bucuria dumneavoastra, fiindca copilul dumneavoastra are o dizabilitate. Aceasta parere se poate modifica in timp. Nu uitati ca nici dumneavoastra nu ati avut o parere pozitiva de la inceput. Avand un copil cu dizabilitati ne schimba in moduri pe care persoanele care nu au avut o experienta similara s-ar putea sa nu le inteleaga.
Mentineti o atitudine pozitiva!
Nu uitati ca toti copiii au nevoie de sprijin si de ghidare din partea parintilor pentru a-si atinge maximum de potential. O atitudine pozitiva va poate ajuta sa depasiti barierele pe care le puteti intalni.
Actionati!
Sunteti cel mai bun sustinator al copilului dumneavoastraVorbiti cu alti parinti si inscrieti-va in grupurile de parinti pentru a afla mai multe in legatura cu dizabilitatea copilului dumneavoastra si avantajele includerii. Si cel mai important, luati legatura cu un specialist in domeniu.
De asemenea, incercati sa nu amanati la infinit punerea in aplicare a recomandarii oferite de psiholog, ori a realizarii unor investigatii medicale din pricina nesigurantei, ori a fricii de necunoscut. Oricare ar fi motivul, trebuie sa stiti ca amanarea este o forma ascunsa a refuzului. Ganditi-va la viitorul lui! Este necesar sa incercati sa intelegeti faptul ca atunci cand copilul dumneavoastra va creste, o sa mearga la gradinita, apoi la scoala, in acel moment veti avea“ surpriza” ca el sa nu se poata integra in acel grup, sa nu poata tine pasul cu ceilalti colegi, ba chiar sa nu i se creeze conditiile necesare, tocmai pentru ca este considerat “diferit” iar educatorul, profesorul sa nu il poata ajuta, din cauza lipsei de informatie pe care nu i-ati expus-o.
In alta ordine de idei, ganditi-va la faptul ca societatea noastra inca nu este pregatita sa asigure conditiile necesare unei persoane cu dizabilitati, de aceea dumneavoastra sunteti cel mai in masura sa luptati si sa va sprijiniti cat mai mult copilul pentru ca aceasta sa ajunga la un nivel ridicat al autonomiei personale si mai ales sa stie cum sa actioneze atunci cand se va lovi pe viitor de diferite bariere sociale sau eventuale“usi inchise”!
In incheiere, va las un mic citat spus intr-o nota foarte realista de Maria Montessori, in care cred si pe care il urmez. Iar in egala masura va invit sa meditati putin asupra lui, deoarece ne da speranta, de care avem nevoie toti:
Sa nu-i educam pe copiii nostri pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista cand ei vor fi mari si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-i invatam cum sa se adapteze!
Construiti-va, deci, o atitudine potrivita, optimista si puternic ancorata in realitate, iar copilul dumneavoastra va avea parte de un viitor mai sigur si prosper!
Si nu uitati:
EXISTA ABILITATE IN DIZABILITATE!