Istoria vie a umanitatii, sub dimensiunile sale: biologica, psihologica, socioculturala, economica si politica apartine familiei, coexistentei barbatului si a femeii, a relatiilor dintre ei, a relatiilor cu copiii. Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi si stabile forme de comunitate umana, cea care asigura perpetuarea speciei umane, evolutia si continuitatea vietii sociale.
In literatura de specialitate, notiunea de „familie” si „familie tanara” cunoaste o larga abordare, din perspectiva diferitor tratari si aprecieri. De aici, survine necesitatea de a explica diferenta dintre termenul “familie” si “casatorie”, deoarece in mare parte aceste doua exemple devin confundabile, nefiindu-se trasata linia de separare dintre semnificatiile pe care le poarta. In aceasta ordine de idei, familia vine ca un termen mult mai amplu, ca semnificatie decat casatoria, deoarece subintelege nu doar relatiile dintre soti.
In incercarea de a defini familia, vom apela la dictionarele de psihologie, care prezinta familia ca fiind nucleul social primar reunit prin casatorie, legatura de singe si adoptiune; un grup social caracterizat prin rezidenta comuna, cooperare economica si reproductie (Şchiopu, 1997, p.285).
Antropologul francez Claude Levi-Strauss, defineste familia ca un grup organizat, care isi are originea in casatorie si consta din sot, sotie si copiii nascuti din unirea lor, din relatia lor, desi uneori acestui grup restrans i se pot adauga si alte rude. Grupul familial este unit prin drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale (Bulgaru, 2000, pp.103-104).
La nivelul abordarii universale, o familie este compusa din el, ea si copil/copii. Asa ar arata o familie standard. Insa evident ca exista tot felul de alte tipuri plecand de la acest model.
Referindu-ne strict la explicarea sintagmei ”familie tanara“ din punctul de vedere al conotatiei pe care il poarta termenii din care este compusa (adica familie si tineri) si prezentand deja o explicatie ampla a notiunii de familie, apelam la Legea RM cu privire la tineret, adoptata la 1 ianuarie 2001, care, conform art. 2 al dispozitiilor generale, afirma ca tinerii sunt persoanele cu varsta cuprinsa intre 16-30 ani. In aceeasi acceptiune, familia tanara este considerata cuplul format prin casatorie, in care nici unul dintre soti nu a atins varsta de 30 de ani; familie formata dintr-un singur parinte de pana la 30 de ani si copil/copii (Legea RM, 2001).
Literatura de specialitate intervine cu o modificare in definirea anterioara a familiei tinere, mentionand ca familia tanara este cuplul format prin casatorie cu durata de viata in comun de pana la 3 ani, in care nici unul dintre soti nu a atins varsta de 30 ani; familie formata dintr-un singur parinte de pina la 30 ani si copil (copii). Deci, generalizind, deducem faptul ca o familie poate fi considerata tanara doar in cazul in care ambii soti au varsta pana la 30 ani, iar convietuirea lor comuna ca familie nu depaseste perioada de 3 ani.
Familia tanara reprezinta una dintre categoriile cele mai vulnerabile ale populatiei, pentru ca atunci cand un cuplu devine o familie apar tot felul de situatii, iar familia ajunge sa se confrunte cu un amalgam de probleme din diferite planuri: psihologic, economic, emotional, social, legal etc. Dar exista si situatii cand vulnerabilitatea familiei vine din faza pre-casatorie, atunci cind aceasta este in mare parte un rezultat al aparitiei graviditatii sau nasterii unui copil planificat/neplanificat.
Referindu-ne direct la problemele cu care se ciocneste tanara familie, putem expune un inventar care, desi l-am putea considera incomplet din motivul diversitatilor problemelor existente, totusi acesta ofera o imagine de ansamblu asupra dificultatilor intilnite de tinara familie:
- probleme de locuinta – unde sta, in ce conditii, cu cine;
- probleme financiare/materiale – asigurarea si independenta financiara;
- probleme de adaptare la viata de familie – acceptarea si adaptarea la individualitatea partenerului, la noile responsabilitati aparute ca urmare a obtinerii unui nou statut – de sot/sotie, parinte;
- problema somajului – dificultati de angajare in cimpul muncii conform calificarii obtinute, obtinerii unui salariu satisfacator.
- probleme de timp – timpul alocat celuilalt, timpul alocat serviciului, timpul alocat altor activitati, etc (Dorn, 1990).
Problemele familiei tinere tin de maturizarea si formarea fiecaruia dintre soti ca personalitate, de trecerea la un nou mod de viata a acestora, care tine de adaptarea lor la conditii noi de trai si a existentei in comun. Acestea au existat dintotdeauna, in fiecare generatie, tara, regiune cu singura diferenta care consta in faptul ca fiecare generatie isi are propriul sau set de necesitati. La fiecare etapa de dezvoltare a omenirii si civilizatiei, problemele familiei tinere difera ca continut si intensitate. Spre exemplu, familia formata din soti-studenti este caracterizata de stringenta necesitate de angajare in cimpul muncii; familiile tinere cu copii au nevoie de o locuinta separata; castigul sau un loc de munca permanent este o alta necesitate a familiei tinere s.a.m.d.
Familiile tinere se caracterizeaza printr-o prima intrare in lumea unuia fata de altul, impartirea muncilor si obligatiilor in familie, rezolvarea problemelor de trai, financiare si legate de conducerea intregii gospodarii, intrarea in rolul de sot/sotie, reformarea personalitatii, procesul preluarii experientei de viata, cresterea si maturizarea. Aceasta perioada a vietii familiale constituie una dintre cele mai grele si periculoase pentru stabilitatea familiala (Sinchevici, 2007, p.138-139).
In aceasta ordine de idei, pentru unele dintre familiile tinere, cea mai fericita perioada o prezinta primele luni de casatorie, atunci cand sotii continua sa traiasca in atmosfera de sarbatoare. Cu timpul, insa, apar primele conflicte ce tin de problemele material-financiare si psihologice, adica de structura de rol a relatiilor, de repartizarea responsabilitatilor casnice.
Pe de alta parte, factorii economici, spatiul locativ constituie nu numai cadrul in care se organizeaza viata tinerei familii,dar si antrenarii posibilitatilor, angajarea de economii, deprivari,etc. In cadrul casatoriei apar si probleme legate de educarea si experienta sociala,a fiecaruia dintre cei doi parteneri ai cuplului. Casatoria poate dezechilibra tanarul sau tanara sau poate sa le creeze o conditie de energizare a activitatii, o stare de echilibru. Acesta se poate accentua odata cu nasterea primului copil. Multi considera acest eveniment ca un soc pentru ambii parteneri tineri. In genere, tinerele fete, casatorite( la 19,20 de ani) considera casatoria ideala la 22 de ani, ceea ce inseamna ca manifesta un vag sentiment ca s-au grabit in propria decizie (Şchiopu, 1997, pp.287,289).
Astfel, sarcina, apoi nasterea primului copil, lactatia si procesele fiziologice ce insotesc maternitatea sunt conditionate social, prezenta copilului devine o conditie noua de fond a reorganizarii familiei. Planul adaptarii parintilor la prezenta copiilor este animat chiar de copil prin inflatia tot mai mare a dorintelor, a atractiei obiectelor,a curiozitatii a dorintei de miscare si de a fi asistat ale copilului. Adultii isi intensifica treptat inciziile brutale in activitatile pe care copilul vrea sa le finalizeze, iar acesta din urma, se izbeste de o alta forta a adultului,interdictia,exigenta, asadar,adultul sesizeaza dificultatile deosebite privind educatia copilului, aducand cu sine maturizarea (Şchiopu, 1997, p. 290).
Exista, desigur si o serie de aspecte legate de comportamentele atipice sau a celor deviate moral si social precum problemele infractionismului si ale delicventei. Numeroase studii evoca, influentele nefaste ale conditiilor de adaptare, influente ale unei familii dezorganizate, certate cu legea, lipsa de statut ocupational, alcoolosmul, o proasta structurare a laturii emtionale a personalitatii, lipsa simtului de responsabilitate si a educatiei, indicatori de agresivitate manifesta si latenta, inteligenta nealimentata emotional si convertita spre delicventa, etc.
In speta, se considera ca, cea mai dramatica perioada (de contradictii, de integrare in sisteme de gratificatii cu resturi de agesivitate de tipul celor din copilarie) pentru barbati este intre 20 si 25 de ani. O a doua perioada incarcata (de repliere si bilant, de scadere a ardorii intimitatii si de inlocuire cu mai multa tendinta spre confort) se contureaza spre sfarsitul etapelor de adult tanar (35 de ani). Totodata este si perioada cautarii de noi repere in viata si a activitatii de sesizare filozofica a rosturilor vietii si a rolului sau ca parinte (Idem, pp.292,293).
Este notabil faptul ca familia tanara, ca si orice tip de familie, prezinta un sistem care duce in sine responsabilitatea de satisfacere a necesitatilor membrilor acesteia. Daca anumite necesitati fundamentale ale tuturor membrilor familiei sau a catorva dintre ei nu sunt satisfacute timp de o perioada indelungata sau chiar sistematic, vorbim aici nu doar de necesitatile fiziologice, dar si de cele emotionale, cum ar fi necesitatea de protectie, recunoastere, apreciere etc., intervine inevitabila dezorganizare familiala.
In vederea evitarii instalarii dezorganizarii familiale si a intervenirii in viata de familie a problemelor, vorbim despre serviciile de baza care sesizeaza problemele familiei tinere si asigura diverse forme de sustinere a acesteia, si care sunt serviciile de asistenta sociala. In ansamblu, putem afirma faptul ca serviciile de asistenta sociala sunt orientate spre asigurarea functionarii familiei tinere din punctul de vedere al stimularii realizarii functiilor de baza ale acesteia.
Scopul si obiectivele asistentei sociale a familiei tinere se incadreaza in ansamblul activitatilor ce includ elaborarea si implementarea masurilor de consolidare a familiei tinere ca subiect social reproductiv; adaptarea familei tinere la conditiile economiei de tranzitie; imbunatatirea starii materiale, morale si spirituale a tinerei familii; crearea si dezvoltarea sistemului de servicii psiho-sociale pentru familia tinara; stimularea activitatii profesionale a tinerilor; organizarea timpului liber si al odihnei familiei tinere.
La nivel de abordare statala, legea RM cu privire la tineret, adoptata la 1 ianuarie 2001, prin art.12, capitolul II cu privire la conditiile economice si sociale de dezvoltare a tineretului, accentueaza masurile de suport oferite familiei tinere de catre stat. In acest context, sustinerea familiei tinere are loc prin:
- actiuni de pregatire a tinerilor pentru viata de familie;
- educatia sexuala a tinerilor si actiuni de ocrotire a sanatatii reproductive a tinerelor femei;
- sistem de subventii pentru familiile tinere cu copii, tinind cont de bugetul lor;
- acoperirea dobanzii bancare la creditele acordate tinerelor familii de institutiile financiare pentru constructia sau procurarea de locuinta.
Prin urmare, dupa cum s-a mai mentionat anterior, principalele dificultati ale familiei tinere sunt veniturile mici, lipsa unei locuinte corespunzatoare, probleme de sanatate, problema alocarii timpului necesar familiei, decalajul nevoi-resurse, adaptarea la noi roluri simultan (cariera ocupationala si membru adult al familiei) etc. In acest sens, rolul asistentului social devine unul de o importanta majora, cu importante conotatii existentiale pentru familia tanara, pentru ca asistentul social poate interveni la moment pentru a ajuta tinara familie sa depaseasca dificultatile survenite, lucrand asupra modificarii elementelor defectuoase din sistemul relationarii familiale si oferind si orientand familia tinara spre serviciile necesare depasirii crizei de moment.
Bibliografie
-
Bulgaru, Dilion M. (2000). Concepte fundamentale ale asistentei sociale (note de curs) /M.Bulgaru, M.Dilion. Chisinau: USM,. – 316 p.
-
Dorn Igor. (1990). Casatoriile Moderne : problemele si armonia/ I.Dorn. - Moscova: Pedagogie.
-
Legea RM cu privire la tineret, adoptata la 1 ianuarie 2001.
-
Sinchevici, Inga. (2007). Unele aspecte de adaptare socioeconomica a familiei tinere din Republica Moldova la conditiile actuale // Revista de filosofie, sociologie si stiinte politice, V., nr.2. pp. 138-144.
-
Schiopu, Ursula. (1997). Dictionar de psihologie / U. Schiopu. – Bucuresti: Babel, p. 740 /U.Schiopu, Emil V., Psihologia varstelor, Editia a-III- a revizuita, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, pp.287- 293.