De cand ma stiu sunt o persoana extroverta, simt ca traiesc doar cand sunt printre oameni, de la cei din jur imi recapat energia si puterea. Intotdeauna mi-am dorit o meserie si o cariera care presupune lucrul cu oamenii sau copiii. Cei ce cunosc acest domeniu pot afirma ca uneori este greu… Insa sa stii ca poti ajuta pe cineva, ca o persoana poate zambi din nou datorita tie va asigur ca este cel mai frumos sentiment. Ma caracterizez drept o persoana ambitioasa, empatica, incurajatoare, imi plac provocarile, imi place sa ies din zona de comfort si sa lupt pentru dreptate si frumos.

Eu am ales sa imi dedic viata ajutandu-i pe ceilalti, creand un drum valid, sigur, sanatos pentru cei mici.

Nu demult am avut ocazia sa particip la un program de voluntariat in cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Al. Obregia Bucuresti, sectia Neuropediatrie. Cred ca a fost deopotriva cea mai frumoasa dar si cea mai sensibila experienta. In acel loc am realizat ca tot efortul si drumul meu in aceasta viata merita inclinat catre fiintele care au nevoie de sprijin.

Cred cu tarie ca cel mai important pas in aceasta viata este de a pastra intotdeauna viu copilul din noi, indiferent de varsta biologica a fiecaruia; tocmai de aceea eu ii includ pe toti in categoria “copii- de la 0 la 99 ani”.

Deseori aud pe cei din jur spunand ca daca vei face ceea ce te face fericit si iti aduce satisfactie nu vei simti nicio zi din viata ta ca muncesti. Ei bine, dati-mi voie sa fiu de acord cu aceasta sintagma. Iubesc acest drum pe care singura mi l-am ales, plin de necunoscut si suprize frumoase, de oameni minunati.

Iubesc copiii la superlativ! Consider ca ei ne fac sederea in aceasta lume mai frumoasa, aduc la viata chiar si cel mai neinsufletit obiect; de la ei putem invata multe… ca nu exista limite pentru nicio actiune, ca imposibilul nu mai are loc in vocabularul lor bogat, ca nimic nu este greu sau gresit.

Mi-as dori ca fiecare dintre noi sa inteleaga ca schimbarea se afla in noi, ca daca vom face pasi mici si siguri vom avea rezultate grandioase si de durata; iar pentru mine, ca viitor psiholog aceasta bucurie reprezinta telul meu in viata.

Sunt recunoscatoare si mandra totodata ca am ocazia sa lucrez la acest proiect impreuna cu oameni exemplari, cu o echipa care crede cu deplinatate ca visele pot deveni realitate, ca putem face lucruri marete si sa aducem bucurie pe chipurile celor ce au nevoie de ajutorul nostru.

Si nu in ultimul rand, cred ca despre asta este vorba in viata, de a face ca pe acolo pe unde treci sa lasi ceva frumos in urma, nu?

In incheiere va las cu un gand frumos. Lev Tolstoi spunea in felul urmator:

“Cel mai fericit om este acela care face fericiți un număr cât mai mare de oameni.”